M-am mai linistit ... poate ca nu e un lucru bun ..dar stiu ca aceasta stare nu e una de moment .. din nou simt acea sufocare .. si singura portita de scapare imi apare sub forma unui vers care mi se tot repeta in minte:
Through the struggle I will live on
E ora 5 dimineata si stau singur in pat si simt ca ma sufoc .. simt ca trebuie sa evadez .. doar ca nu stiu de unde si cum ... trebuie sa-i dau un sens vietii mele ... trebuie sa evoluez
Prima intebare pe care mi-am pus-o a fost : de ce acum ?? ce a declansat aceasta reactie??
poate ca faptul ca am ascultat o piesa care mi-a daramat veselia ..poate ca s-au adunat prea multe frustrari (am observat ca deobicei nu ma manifest imdiat cand sunt intr-o situatie frustranta ci acestea se acumuleaza si-mi provoaca o “cocleala” sufleteasca .. o sila combinata cu tristete si ciuda)
Sau poate ca am avut un insight de o clipa in care am reusit sa vad situatia mea actuala .. sau mai degraba am reusit sa ma uit la ea mai mult decat deobiceai , cand o privesc fugitiv petruu ca nu-mi place , pentru ca imi dau seama ca nu am nici un viitor in momentul aceasta ... (nu zic asta cu un accent fatalist ci cu convingerea ca e necesar sa mi-l construiesc)
M-am linistit si in acelasi timp oboseala m-a cuprins o sa ma pun in pat si o sa ma culc
MAINE o noua zi
pe care o s-o fac una speciala pentru ca simt ca trebuie sa schimb ceva .. trebuie sa evadez din rutina asta de hamster care alearga in rtita lui care nu dune nicaieri ..
Prima reactie pe care am avut-o .. e ok ca vreau sa schimb ceva dar .. nu maine .. pentru ca maine o sa ma trezesc tarziu si pt ca am 2 cosuri pe nas .. (abia cand scriu asta imi dau seama cat de puerila si oribil de naiva e perceptia mea asupra propriei persoane) dar apoi raspunsul salvator a aparut .. chiar de aceea trebuie sa fie maine
Ochii mi se impaienjenesc si ma ustura .. noapte buna .. dimineata cu vise placute sau mai bine fara vise
gone ...